Scrisoarea  fost tradusa in limba franceza si trimisa, prin firma de curierat DHL, pe 31.08.2016, insotita de 3 anexe.

 

Domnului Președinte

al

CURŢII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

Domnule Președinte

 

Avem onoarea să vă trimitem prezenta sesizare în legătură cu cererea noastră înregistrată la Grefa Curții sub nr. 63221/09.

Suntem președintele și vicepreședintele Asociației Investitorilor Păgubiți la  FNI Brăila, România, asociație care a depus, pe data de 27.11.2009, cererea înregistrată la Curte sub nr. 63221/09 și care a fost repartizată, spre competentă judecare, Camerei a 3-a a Curții.

Vă sesizăm în numele a 3.680 de cetățeni români, membri ai asociației susamintite, ale căror drepturi au fost flagrant încălcate de instituțiile juridice și administrative ale Statului român, asupra unei situații care, apreciem noi, contravine spiritului Convenției EDO, practicii cunoscute a Curții și Regulamentului său.

Nu pretindem tratament preferențial, cu atât mai puțin tratament excepțional, ci doar un tratament corect, în respectul principiilor de bază ale justiției și omniinvocatelor drepturi fundamentale ale omului, însăși rațiunea de a fi a CEDO.

Motivele pentru care am depus plângere, în urmă cu peste 6 ani, împotriva României sunt:

  1. a) încălcarea dreptului la un proces echitabil, drept prevăzut de articolul 6, alineatul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului;
  2. b) încălcarea dreptului la un recurs efectiv prevăzut în articolul 13 din Convenție;
  3. c) împiedicarea dreptului de folosință a proprietății, drept prevăzut de primul Protocol adițional, articolul 1, la Convenție.

Toate motivele plângerii noastre, enumerate mai sus, au fost detaliate în cererea introductivă, în mii de pagini de documente aflate la dosarul Cererii noastre nr. 63221/09: documente probatorii, hotarâri și decizii ale instanțelor naționale care au judecat cauza, extrase din legile și actele normative specifice românești valabile la data procesului, note de detaliere, explicații și precizări transmise Camerei a 3-a, la solicitarea sa, în decursul a 6 ani de la înregistrarea cererii nr. 63221/09.

Drept urmare cererea noastră s-a introdus pe rolul instanței europene în vederea examinării și luării unei decizii conforme cu prevederile Convenției  Drepturilor Omului, având ca temei probele și argumentele prezentate de noi (documentul doveditor este scrisoare CEDO către AIP-FNI Brăila din data de  17.09.2015, anexa nr.1 la prezenta).

Deoarece, ca toți cetățenii care se adresează CEDO, crezând neîndoios că instituția juridică de cel mai înalt nivel în Europa își respectă renumele și rangul ne-am adresat ei cu convingerea că este centrul de la care emană spiritul dreptății în forma care tinde spre justiția ideală; adică, așa cum își intitula lucrarea un fost coleg al dumneavoastră, domnul judecător Marin Voicu, o “ultimă speranță pentru o justiție deplină”.

Am nutrit sentimentul că judecătorii aleși să hotărască în cauze atât de sensibile și de complexe sunt niște “monumente ale dreptului”, niște zeități ale adevărului, modele de urmat pentru toți judecătorii din Europa; că, la acest nivel, este de așteptat ca ei să răspundă cu demnitate și respect cetățeanului care-și pune în ei acea ultimă speranță; chiar și dacă ar fi una nejustificată (ceea ce nu e cazul nostru)!

Ca în orice domeniu și în administrarea actului de justiție se impun modele iar CEDO însuși se pretinde a fi un astfel de model. De aceea am avut mult timp convingerea că la acest nivel nu se poate face rabat de la absolut niciunul dintre principiile morale, procedurale și juridice fundamentale ale justiției; că judecătorii Curții sunt pregătiți pentru demnitatea pe care trebuie s-o exercite, că sunt dedicați adevărului, imuni la influențe, sugestii și presiuni dinafară, că sunt incoruptibili, că sunt aproape infailibili.

Nu avem intenția de a pune sub semnul întrebării respectul ce-l incumbă o asemenea funcție dar vă rugăm să admiteți că, accidental, ea poate fi ocupată de persoane care, errare humanum, pot greși; chiar grav!

Deși suntem victime ale unui asemenea tratament eronat noi rămânem, totuși, la convingerea că lucrurile funcționează conform așteptărilor cetățenilor în cazul covârșitoarei majorități a membrilor Curții, motiv pentru care credem că cererea noastră de repunere pe rol va fi analizată cu responsabilitate, “sine ira et studio”, și avizată favorabil.

 

Excelență,

Scrisoarea noastră poate că nu îndeplinește eventuale condiții de formă ale unei sesizări.

După recenta experiență nu excludem nici probabilitatea ca aceasta să fie ignorată sau să nu vă fie adusă la cunoștință de către personalul care mijlocește prezentarea ei către Excelența Voastră; caz în care, după un timp de așteptare rezonabil, vom înțelege că tăcerea este un răspuns și că, în această situație, nu va mai fi cazul să ne facem iluzii asupra interesului și obiectivității Curții, să acționăm în consecință.

Deși posibil informală prezenta scrisoare reprezintă realmente o sesizare a Excelenței Voastre în calitate de coordonator al întregii activități a Curții, privitor la cererea adresată în data de 3 februarie 2016 (anexa nr. 3 la prezenta), cerere la care nu am primit, în spiritul aceleiași atitudini de ignorare, de dispreț, niciun răspuns.

Față de cele de mai sus vă rugăm ca, raportat la competența Președintelui CEDO, să analizați situația și să interveniți pentru rezolvarea/corectarea ei.

Credem că intervenția Excelenței voastre în vederea lămuririi situației asupra cererii noastre de repunere pe rol, ori de trimitere spre judecare la Marea Cameră, este legală, urgentă și necesară.

În formularea prezentei sesizări avem în vedere următoarele aspecte:

  1. a) – calitatea Președintelui CEDO de a reprezenta Curtea (articolul 9/1 din Regulament, deși specifică expres reprezentarea în fața autorităților Consililui Europei nu rezultă că limitează reprezentarea doar la acest aspect) și de a emite instrucțiuni practice referitor la depunerea observațiilor scrise sau altor documente la Grefa Curții (opinăm că cererea noastra de repunere pe rol și prezenta sesizare se înscriu în acest concept generic) – conform articolelor 17/1 și 32 din Regulament;
  2. b) – apreciem ca fiind o elementară obligație de respect al unuia dintre Drepturile Omului (pentru care însăși Curtea pare că militează constant), acela la informare, cu privire la modul în care cererea noastră, de repunere pe rol a acțiunii și eventual, de trimitere la Marea Cameră, urmează a fi tratată de către Curte.

Considerăm că neluarea în considerare a acestui drept ar încălca însuși actul fundamental în virtutea căruia CEDO s-a constituit, acela de a urmări și aplica toate elementele dreptului procesual, inclusiv dreptul la recurs, prevăzut de articolul 13 din Convenție (care nu credem că ar fi obligatoriu doar pentru instanțele naționale).

  1. c) – faptul că ne întemeiem prezenta intervenție pe articolul 37 și articolul 43 din Convenție, respectiv articolul 43³ (fostul articol 44), paragraful 5, și articolul 73, paragraful 1, teza finală, din Regulamentul Curții, pe care le-am invocat, in extenso, în cererea de repunere pe rol ( anexa nr. 3 la prezenta).

 

Domnule Președinte,

Rugămintea nostră respectuoasă este de a analiza sesizarea prezentă, de a cere informații suplimentare de la conducerea Camerei a III-a și de a dispune, în limita competențelor dumneavoastră, cu privire la următoarele aspecte:

  1. 1. Cum a fost posibil să fie repartizată spre analiză de către un complet de judecător unic o cerere complexă care excede situațiile ce impun acest mod de rezolvare prin așa-numita “procedură simplificată” deoarece:
  2. a)cererea noastră nr. 63221/09 nu poate fi catalogată după niciun criteriu logic/juridic ca fiind “vădit inadmisibilă”: nici după complexitatea cazului, nici prin prisma articolelor 34 și 35 din Convenție, nici după oricare dintre criteriile detaliate în Ghidul de admisibilitate al Curții;
  3. b) – cererea noastră a fost înregistrată la Grefa Curții în data de 11.2009; în decursul celor peste 6 (șase) ani de la înregistrarea cererii am pus la dispoziția Curții, la cererea sa, un număr impresionant de documente și informații; ultima oară în 17 septembrie 2015 când ni s-a cerut să trimitem, într-un termen suspect de scurt dar pe care l-am respectat, un documentar strict detaliat privindu-i pe cei 3680 de petenți (până la amănunte de genul folosirii semnelor diacritice, date privind locul nașterii petenților, rezidența actuală, etc.) (a se vedea anexa nr. 2 la prezentul document).

Cum ar fi fost posibil să ni se ceară, în decurs de 6 ani, o asemenea uriașă cantitate de date dacă cererea noastră nr. 63221/09 ar fi fost “vădit inadmisibilă”?

  1. c) – cererea noastră introductivă a fost însoțită de un număr impresionant de documente-anexă, peste 40.000 de pagini editate, cântărind 21 Kg/exemplar!

Motiv pentru care, prin exceptare de la regulile corespondenței cu Curtea, ni s-au cerut (și am depus la Grefă) o parte din acele documente pe suport informatic (DVD); inclusiv documentarul cerut pentru termenul de 14 octombrie 2015 (anexa nr. 2 la prezenta);

Faptul că ni s-a cerut un document de asemenea complexitate intr-un termen atât de scurt contravine oricărei logici a “inadmisibilității vădite”!

Considerăm că numai aceste câteva argumente pot constitui un suport logic și factual suficient de solid în favoarea respingerii oricărei aprecieri că cererea noastră nr. 63221/09 ar putea fi apreciată, de către orice persoană obiectivă, ca “vădit inadmisibilă” și, în consecință, s-ar putea preta la o analiza prin “procedură simplificată” de către un complet de judecător unic.

  1. Această modalitate, de așa-zisă rezolvare a cererii noastre în 6 (șase) ani, încalcă un principiu la care se părea că Onorata Curte ține foarte mult și îl impunea instanțelor naționale: acela al rezolvării unui caz “în termen rezonabil”.

Din studiul ghidului de completare a documentelor și cererilor către Curte, din răspunsurile detaliate postate de personalul competent al Curții în relațiile cu publicul rezultă că, în cel mai nefericit caz, răspunsul către petent asupra admisibilității unei cereri nu poate depăși un an.

Cum este posibil ca răspunsul la cererea noastră să fie dat după mai mult de 6 ani? Și aceasta cu o referire generică, ce nu se justifică în niciun amănunt, la articolele 34 și 35 din Convenție, generalizare care ascunde:

– fie o posibilă superficialitate în analiza dosarului cauzei,

– fie teama de volumul de muncă necesar pentru a examina o cauză atât de complexă,

– fie un profund dispreț la adresa a 3.680 de oameni,

– fie rezultatul unui posibil trafic de influență din partea unor persoane interesate în respingerea cu orice preț a cauzei,

– fie mai multe astfel de motive cumulate.

Excludem, din convingere și din respect pentru demnitatea de judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, probabilitatea incompetenței profesionale!

  1. Cum este posibil să fie declarată inadmisibilă conform articolelor 34 și 35 din Convenție o cerere care se afla, deja, pe rolul Curții?
  2. În Decizia din data de 17.12.2015 este confirmat numele judecătorului, domnul J.(ohannes) Silvis, dar este omis numele raportorului (probabil un judecător raportor) care l-a asistat.

Omisiunea trezește suspiciuni asupra persoanei care a asistat completul de judecată, motiv pentru care și considerăm că domnul judecător ar fi putut fi dezinformat, intenționat sau din superficialitate, asupra conținutului cererii noastre.

Aceasta cu atât mai mult în cazul în care este posibil ca judecătorul-raportor să fi fost judecătorul desemnat de statul român la CEDO, doamna Iulia Motoc.

Percepția publică despre domnia-sa este aceea că nu prezintă un grad înalt de încredere, cunoscută ca fiind apropiată unor grupuri politice care au și sprijinit-o în a fi aleasă în această înaltă demnitate, grupuri care sunt implicate direct și în prăbușirea Fondului Național de Investiții (FNI).

În cazul în care se confirmă suspiciunea că domnia-sa a fost raportorul care a asistat judecătorul unic considerăm, cu tot respectul pentru calitatea generică de magistrat la Curte, că nu a fost aleasă persoana potrivită, obiectivă și echidistantă, în analizarea conținutului dosarului nostru de judecată; dimpotrivă!

Din informațiile neoficiale obținute de noi rezultă că toate cererile depuse de cetățenii români, victime al prăbușirii FNI la CEDO, au fost redirecționate și de la alte Camere ale Curții și conexate spre judecare la Camera a III-a.

Nu excludem probabilitatea ca multe astfel de cereri individuale să nu fi îndeplinit cerințele articolelor 34 și 35 din Convenție și, în consecință, să fie inadmisibile de drept iar această constatare să se fi extins, fără temei, și asupra cererii noastre nr. 63221/09.

Menționăm că grefa Camerei a 3-a ne-a comunicat în scris despre conexarea la dosarul nostru, din proprie inițiativă, fără a ne consulta, a unor petiții individuale având ca obiect dosarul Fondului Național de Investiții (FNI).

Nu ignorăm nici faptul că s-a dat anterior o decizie în cazul “Albert et les autres c. Roumanie” (requête no. 48006/11), caz care avea în comun cu cazul nostru faptul că se referea la procesul FNI; dar aceasta era o asemănare de formă și nu de fond.

Decizia luată în acel caz nu poate constitui, sub nicio formă, un precedent pentru o decizie în cazul “Asociația Investitorilor Păgubiți la FNI Brăila c/România” (requête no. 63221/09) deoarece premisele și conținutul celor două cereri diferă fundamental.

  1. Presupunând că nu s-ar fi produs nicio încălcare a Regulamentului CEDO prin repartizarea cererii noastre spre analiză de către un complet de judecător unic, că nu s-ar fi manifestat nicio influență colaterală asupra deciziei sale, nu putem înțelege mai multe aspecte ale luării Deciziei domnului judecător Johannes Silvis din data de 17.12. 2015:
  2. a) – credem că era evident faptul că cererea nr. 63221/09, veche de 6 ani, nu poate fi tratată drept cerere recent introdusă la grefa Curții așa cum s-ar subînțelege din modul expeditiv cu care a fost tratată;
  3. b)credem că domnul judecător (sau cel puțin raportorul asistent) a observat că cererea se afla deja pe rolul Curții; în consecință răspunsul Curtea a considerat că nu au fost îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de articolele 34 și 35 din Convenție nu pare, în lipsa unei minime detalieri, a avea vreo legătură logică cu starea de fapt și de drept.

Asta ar presupune ori că adresa din 17.09.2015 a Curții (anexa nr. 2 la prezenta) prin care, în ultimul alineat ni se subliniază: “… Curtea… ar putea conchide că nu mai doriți să vă mențineți cererea și ar putea decide radierea acesteia de pe rol conține o afirmație falsă ori că, aflându-se pe rol, cererea noastră nu ar putea fi declarată inadmisibilă nici prin prisma articolului 34 din Convenție (calitatea de petent) nici prin prisma articolului 35 coroborat cu Ghidul de admisibilitate, indiferent ce amănunt ori subtilitate de interpretare am lua în considerare.

În consecință, s-ar fi impus luarea unei Decizii motivate, nicidecum a uneia expeditive, care lasă și impresia unei tratări depreciative a petenților!

În lipsa elementului care să ne detalieze, oricât de sumar, motivația, apreciem că prin această decizie domnul judecător a tratat cauza cu superficialitate, a apreciat selectiv, parțial și/sau eronat conținutul documentelor depuse de noi și, consecință a acestei greșite aprecieri, deși desemnat să facă dreptate, a înfăptuit un grav act de nedreptate, a produs o suferință și mai mare, și mai greu de înțeles și de suportat datorită injusteței sale, deja nedreptățiților 3.680 de cetățeni care s-au adresat Curții.

Extins la nivelul instituției europene, Deciziile în cauze complexe lăsate fără minimă motivare, precum aceasta, în defavoarea a mii de persoane oneste, lasă loc larg interpretării.

  1. c) – deși formal pare a fi “acoperită” de o prevedere din Regulamentul Curții, apreciem că afirmația categorică din Decizie prin care ni se comunică faptul că “este definitivă și nu poate face obiectul niciunui recurs, nici în fața Marii Camere, nici a unui alt organ” încalcă flagrant însăși vocația dreptului la recurs de care ar trebui să beneficieze orice petent, în orice sistem juridic moral promovat de Convenția EDO.

Cu atât mai mult în fața Curții Europene a Drepturilor Omului!

Apreciem că justiția nefiind făcută pentru obiecte neînsuflețite (există chiar o “justiție a animalelor”) credem domnul judecător a considerat nesemnificativ “amănuntul” că în spatele filelor unui dosar se află OAMENI. În cazul nostru, 3.680!

  1. d) Considerăm exclusă posibilitatea interpretării unui eventualul caracter abuziv ori șicanator al cererii noastre deoarece ea răspunde vocației dreptului de recurs stabilit de Convenție; analiza si rezolvarea ei nu contravine competențelor cu care este investită Curtea și nu constituie obstacol în calea bunei funcționări a Curții sau bunei desfășurări a procedurii în fața sa.

Prin cererea noastră nu am dezinformat Curtea (faptele sunt reale și probate cu documente emanate de la organele statului român iar noi am răspuns la timp oricărei cereri formulate de către Curte în vederea bunei cunoașteri a cauzei): nu am folosit limbaj ofensator ori necuviincios, nu am acționat în mod șicanator iar cererea are o miză, materială și morală, reală și semnificativă.

Deoarece, din câte cunoaștem, Guvernului României nu i s-a cerut punctul de vedere cu privire la cererea noastră, nici din partea acestuia nu ar fi putut veni o acuzație privind un eventual abuz de drept.

 

Excelență,

Printre motivele pentru care am depus aceasta sesizare se și află acela că, deși în data de 03.02.2016 am făcut cerere de repunere pe rol a cauzei noastre invocând vocația dreptului de recurs stabilit de Convenție, Curtea nu ne-a dat un răspuns cu privire la urmarea acestei cereri (anexa nr. 3 la prezenta) nici la aceasta dată.

Întârzierea nu ni se pare a se încadra în exigențele termenului “rezonabil” și nici în exigențele minimului respect pentru un petent! Dimpotrivă, ni se pare a fi un tratament disprețuitor atât prin lipsa oricărui “feed-back” cât și prin durata întârzierii.

Lipsa oricărui răspuns, tratarea vădit superficială, ne produce impresia unui tratament care frizează disprețul suveran, ignorarea voită a celui mai elementar semn de respect  pentru o masă de 3.680 de oameni.

Față de cele sesizate de noi vă rugăm, respectuos, să dispuneți în consecință, să analizați cu deplină obiectivitate cele arătate de noi și să ne comunicați hotărârea Excelenței Voastre.

Facem precizarea că avem acceptul avocatului nostru, domnul Ioan Bunea, momentan indisponibil din motive medicale, să adresăm, și în numele său, prezenta sesizare.

Primiți, vă rugăm, expresia profundei noastre considerații.

 

Președintele AIP-FNI Brăila,                 Vicepreședintele AIP-FNI Brăila,

Dumitru Grosu                                   Teodor-Jan Fotache